English
Proiect co-finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020
Aria naturală protejată
ROSCI0236 Valea Ierii, parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000, a fost declarat sit de importanță comunitară prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, cu modificările ulterioare, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.
Conform unor revizuiri ale limitelor ariilor naturale protejate, suprafața sitului Valea Ierii este, la momentul actual, de 6.289 ha.
Valea Ierii are un Plan de management aprobat prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1130/2016 privind aprobarea Planului de management și a Regulamentului sitului de importanță comunitară ROSCI0263 Valea Ierii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 bis, la data de 16.09.2016.
Localizare
Aria naturală protejată Valea Ierii se află la aproximativ 50 km distanță de municipiile Cluj-Napoca și Turda, din județul Cluj, pe teritoriul comunelor Valea Ierii și Băișoara.
Accesul se face dinspre Cluj-Napoca, prin localitățile Florești, Luna de Sus, Săvădisla, Lita, Liteni, Băișoara și Moara de Pădure, iar dinspre Turda, prin localitățile Mihai Viteazu, Moldovenești, Buru, Iara și Băișoara. Accesul prin comuna Băișoara, prin Muntele Băișorii și Stațiunea Muntele Băișorii, face legătura directă cu zona Buscat, cel mai înalt loc din sit.
Relief
Situl Valea Ierii este situat în Masivul Muntele Mare (parte a Munţilor Gilău-Muntele Mare) în partea nord-estică a Munţilor Apuseni, la contactul acestora cu Depresiunea Transilvaniei. El reprezintă versantul nord-estic al Masivului Muntele Mare, fiind extins în lungul văilor Iarei şi Şoimului ce îşi au izvoarele sub vârful Muntele Mare.
De altfel, râul Iara şi afluentul acestuia de stânga, Şoimu constituie limita nordică a Masivului Muntele Mare, delimitându-l faţă de Munţii Gilău.
Altitudinea maximă a întregului masiv se înregistrează în Vf. Muntele Mare (1825,8 m), care ocupă locul al treilea în ierarhia altitudinilor din Munţii Apuseni fiind situat la 4,5 km sud de sit. În proximitatea sitului Valea Ierii, altitudinea maximă este de 1675,6 m dată de Muntele Buscat, iar altitudinea maximă în cadrul sitului este de aproximativ 1610 m, pe versantul vestic al muntelui.
Climă
Situl Valea Ierii beneficiază în totalitate de un climat de montan, în general rece şi umed, la caracteristicile căruia participă factorii genetici specifici.
În situl ROSCI0263 Valea Ierii se remarcă în regim mediu multianual (1961-2000) prezenţa temperaturilor pozitive şapte luni din an, cu un ecart de variabilitate de aproximativ 10ºC, şi a celor negative numai cinci luni din an.
Media anuală la stația meteo Băişoara prezintă valori moderate (4.8ºC) comparativ cu cele de la staţiile meteorologice apropiate altitudinal (Stâna de Vale/1108m, 3.9 ºC; Vlădeasa/1404m, 4.9 ºC), explicaţia rezultând din caracterul adăpostit al versanţilor estici ai Munţilor Arieşului care conferă un caracter moderat în distribuţia spaţială a vectorilor potenţialului climatic. Această caracteristică este evidentă şi din calculul statistic al abaterilor valorilor temperaturii aerului faţă de normala climatologică, fie în regim anual, fie pentru cele două luni caracteristice din timpul anului, ianuarie şi iulie.
Geologie
Din punct de vedere geologic, zona centrală a Munţilor Apuseni se suprapune în cea mai mare parte pe şisturi cristaline vechi, respectiv şisturi cristaline antehercinice având în axul lor central o uriaşă intruziune granitică orientată nord-sud pe o lungime de 20 km şi o lăţime de 8 km, fiind cunoscut sub numele de granitul de Muntele Mare.
Granitul este străbătut de numeroase filoane aplitice şi pegmatitice. Acolo unde între şişturile cristaline se interpun şi calcare metamorfice relieful devine abrupt şi spectaculos. Întreg compartimentul Apusenilor nordici se caracterizează printr-o structură complexă de pânze de şariaj în care unităţile structurale sunt definite de serii sedimentare proprii. În acestă tectonică de şariaj este antrenat parţial şi fundamentul cristalin împreună cu cuvertura, astfel că unele unităţi posedă serii proprii prealpine.
Pedologie
În spaţiul Munţilor Gilău-Muntele Mare, datorită înclinării versanţilor pe care se formează, solurile au grosimi mici, respectiv prezintă un accentuat caracter scheletic, iar temperaturile scăzute, nefavorabile alterării rocilor şi resturilor vegetale generează un humus brut cu caracter acid. În aceste condiţii, în arealul menţionat, solurile dominante aparţin claselor cambisoluri, spodisoluri şi umbrisoluri.
La partea inferioară sunt răspândite în special districambisolurile asociate deseori cu nigrisolurile pe rocile bazice, cu litosolurile pe versanţii foarte înclinaţi, cu rendzinele pe rocile carbonatice, cu prepodzolurile pe rocile hiperacide etc. Mai sus, în etajul molidişurilor, domină spodisolurile, respective prepodzolurile şi podzolurile, iar sub pajiştile subalpine se dezvoltă humosiosolurile.
Hidrologie
Situl Valea Ierii este situat în bazinul hidrografic al Iarei, afluent de stânga al Arieşului Mare. Limita nordică a bazinului hidrografic al Iarei face şi cumpăna de ape între două bazine hidrografice importante, Arieşul şi Someşul Mic (Someşul Cald). Repartiţia cursurilor de apă şi orientarea direcţiei de scurgere sunt influenţate de conformaţia generală a masivului şi înclinarea de la sud spre nord – nord-est.
Bazinul hidrografic al râului Iara are o suprafaţă bazinală de 321 km2 şi o altitudine medie de 957 m ASL. Râul Iara are o lungime de 48 km. Panta medie a râului este de 30 ‰ iar coeficientul de sinuozitate este de 2,06. Suprafața fondului forestier, din cadrul acestui bazin hidrografic este de 14.545 ha.
